Dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie (art. 6 CEDO): Încălcarea Convenţiei prin condamnarea pentru denunţare calomnioasă rezultată „în mod necesar” dintr-o soluţie de netrimitere în judecată
JurisClasor CEDO - Iulie 2011, 03
Autor: Ionuţ Militaru
Categorie: Hotărâri relevante
În cauza Klouvi c. Franţei (hotărârea din 30 iunie 2011, nr. 30754/03), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că au fost încălcate dreptul la un proces echitabil şi dreptul la prezumţia de nevinovăţie (art. 6 par. 1 şi art. 6 par. 2 din Convenţie) prin condamnarea unei persoane pentru denunţare calomnioasă după ce plângerea sa pentru hărţuire sexuală a făcut obiectul unei soluţii de netrimitere în judecată deoarece condamnarea a fost pronunţată „în mod automat”.
Reclamanta Agnes Klouvi a depus în anul 1994 o plângere pentru hărţuire sexuală şi viol împotriva fostului său superior ierarhic. O soluţie de netrimitere în judecată a fost pronunţată în lipsa unor probe suficiente, iar persoana acuzată a formulat la rândul său plângere pentru denunţare calomnioasă.
În motivarea soluţiei de condamnare a reclamantei şi de obligare la plata a peste 12.000 EUR cu titlu despăgubiri, instanţele interne au invocat în special, dispoziţiile articolului 226-10 din Codul penal francez, în conformitate cu care, la momentul respectiv, o soluţie de netrimitere în judecată dispusă pentru că „realitatea faptei nu a fost stabilită” («déclarant que la réalité du fait n'est pas établie») atrăgea în mod automat concluzia că acuzaţiile erau false.
Potrivit Curţii Europene, „reclamanta a fost, astfel, confruntată cu o prezumţie dublă, care i-a redus semnificativ drepturile garantate de articolul 6 din Convenţie, întrucât instanţa nu putea da aprecia asupra diverselor date aflate în posesia sa, ci trebuia să dea în mod automat relevanţă prezumţiilor legale stabilite de art. 226-10 din Codul penal” şi reclamanta "nu a avut, astfel, nicio posibilitate de a prezenta dovezi pe care să le pună în dezbaterea contradictorie în faţa instanţei de judecată pentru a stabili realitatea faptelor denunţate sau lipsa de vinovăţie înainte de a se pronunţa soluţia" (par. 48).
Textul art. 226-10 din Codul penal francez a suferit modificări înainte de pronunţarea hotărârii CEDO (Legifrance, forma iniţială şi forma actuală, care modifică sintagma « déclarant que la réalité du fait n'est pas établie» în «déclarant que le fait n'a pas été commis»), iar judecătorii europeni şi-au fundamentat soluţia chiar pe opiniile exprimate în faţa Curţii de Casaţie şi a Adunării Naţionale Franceze şi care au fost sursa acestei evoluţii legislative (a se vedea par. 49-53 şi 20-21 din hotărâre).