<<< Toate categoriile

Tratament medical corespunzător, legalitatea arestării preventive, respectarea dreptului la un proces echitabil - decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României


JurisClasor CEDO - Septembrie 2012, 26

Prin decizia de inadmisibilitate parțială din data de 12 iunie 2012, pronunțată în cauza Tender c. României, Curtea a respins plângerea reclamantului privind încălcarea articolelor 3, 5 și 6 din Convenție și a hotărât comunicarea către Guvernul pârât a capătului de cerere referitor la încălcarea art. 8 din Convenție prin interceptările convorbirilor telefonice purtate de către reclamant.

 

Potrivit situației de fapt reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tender c. României (cererea nr. 19806/06), în urma unei anchete desfășurate de către D.I.I.C.O.T. din luna ianuarie 2005, împotriva reclamantului și a partenerului său de afaceri, I.A., a fost începută urmărirea penală pentru că aceștia ar fi acționat în urma unui plan prestabilit pentru a provoca intrarea în faliment a societății de stat Carom S.A., urmând să o însușească ulterior.

Pe 11 martie 2005, în temeiul Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională, Parchetul a dispus interceptarea convorbirilor telefonice a persoanelor vizate de anchetă.

Pe 24 mai 2005, Parchetul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de reclamant pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care înșelăciune, bancrută frauduloasă și spălare de bani în legătură cu societatea Carom S.A. Față de mai multe persoane, printre care și I.A., a fost de asemenea pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceleași fapte.

Ulterior, pe data de 24 februarie 2006, Parchetul a solicitat înlocuirea măsurii de a nu părăsi țara luată față de reclamant cu măsura arestării preventive, Tribunalul admițând propunerea parchetului și dispunând arestarea preventivă a reclamantului. Hotărârea a devenit definitivă prin respingerea recursului. Reclamantul a fost pus în libertate în data de 26 august 2006.

Pe parcursul anului 2005 și începutul anului 2006, reclamantul a fost internat de mai mult ori pentru diferite afecțiuni, dintre care hipertensiune arterială și diabet. Reclamantul se afla sub tratament pentru aceste afecțiuni. Pe data de 24 mai 2006 Institutul Național de Medicină Legală a precizat într-un raport de expertiză că, în ciuda patologiei grave, afecțiunile reclamantului puteau fi tratate în închisoare, cu condiția ca tratamentul medical să fie respectat cu strictețe. Expertul-parte desemnat de către reclamant a avut o opinie contrară.

În fața Curții, reclamantul a susținut că nu ar fi beneficiat de un tratament medical corespunzător pentru starea sa de sănătate; de asemenea, că ar fi existat mai multe încălcări ale dreptului său la libertate și siguranță. Totodată, reclamantul a susținut că nu a fost judecat echitabil, în mod public și de către o instanță independentă și imparțială.

Având în vedere ansamblul elementelor pe care le are la dispoziție și în măsura în care Curtea este competentă de a analiza susținerile formulate, Curtea nu a constatat nicio aparență de încălcare a drepturilor și garanțiilor prevăzute de către articolele Convenției.

Prin urmare, capetele de cerere referitoare la încălcarea art. 3, 5 și 6 din Convenție au fost respinse ca fiind vădit nefondate.

Reclamantul a susținut, de asemenea, că interceptările convorbirilor sale telefonice, efectuate în baza Legii nr. 51/1991, aduc o atingere nejustificată dreptului său la respectarea vieții private și de familie.

La momentul procesual actual, Curtea a considerat că nu este în măsură să se pronunțe pe admisibilitatea acestui ultim capăt de cerere și a considerat necesară comunicarea acestuia Guvernului pârât potrivit art. 54 par. 3 lit. b din Regulamentul Curții.